VIRTUTEA ÎNȚELEPCIUNII ȘI CUNOAȘTERII
Prima virtute este cea a înțelepciunii. În continuare sunt ordonate cele șase căi de manifestare ale înțelepciunii, de la cea fundamentală din punctul de vedere al dezvoltării (curiozitatea) la cea mai matură (perspectiva).
Curiozitatea/Interesul față de lume
Curiozitatea față de lume presupune o deschidere față de noi experiențe, căutarea activă a informațiilor legate de aria/ariile de interes/interese (sport, muzică, jocuri pe calculator). Ea reprezintă o calitate care ne motivează, ne dă un imbold în descoperirea mai multor lucruri legate de domeniul de interes. Nu putem vorbi de curiozitate atunci când informațiile apar spontan, rămânând pasivi în receptarea lor (de ex. atunci când ne uităm superficial la televizor, schimbând în continuu canalele). Opusul curiozității este plictiseala.
Curiozitatea poate fi particulară, de exemplu ne interesează Formula 1, sau generală, presupunând o deschidere față de orice semnifică activitate sportivă .
Plăcerea de a învăța
Plăcerea de a învăța poate fi înțeleasă ca o motivație interioară de a afla și învăța lucruri noi despre lumea înconjurătoare și despre noi înșine. Această plăcere se poate manifesta atât față de disciplinele școlare, (ne interesează istoria sau psihologia), cât și față de lucrurile cotidiene, viața vedetelor, design vestimentar,etc. Presupune preferința față de activitățile care oferă șansa învățării unor lucruri noi prin care să fie aprofundate cunoștințele. Aceste activități oferă plăcere, satisfacție interioară.
Discernământul/Gândirea critică
Reflectarea asupra problemelor și analizarea acestora din toate unghiurile constituie aspecte importante ale personalității care are dezvoltată predominant această „tărie”. În acest sens, concluziile legate de problemele/situațiile particulare întâlnite (decizia de a ne înscrie la un liceu anume/facultate) nu sunt trase pripit; apare tendința de a ne baza doar pe dovezi concrete pentru a lua decizii.
Discernământul se referă la exercitarea capacității de a separa informațiile în mod obiectiv și rațional, în vederea alegerii celei mai bune/optime, atât în ceea ce privește propria persoană, cât și în ceea ce îi privește pe ceilalți. În acest sens, discernământul este sinonim cu gândirea critică. Totodată reprezintă o latură importantă a gândirii sănătoase, deoarece putem face diferența între propriilor dorințe și nevoi și realitatea obiectivă (de exemplu, ne-am dori să ne înscriem la o facultate care nu este în țara noastră).
Originalitatea/Inventivitatea
Rareori persoana caracterizată de această calitate este mulțumită dacă a făcut ceva într-un mod convențional, obișnuit. Ea simte nevoia să adauge elemente noi, originale, de exemplu în realizarea unui proiect pe baza unei prescripții date de profesor, va adăuga elemente originale, în stilul propriu, caracteristic. Această categorie include calitățile la care se referă oamenii atunci când vorbesc despre creativitate.
Inventivitatea se mai numește și inteligență practică, fler sau capacitatea de a te descurca.
Opusul acestei calități este obișnuința.
Inteligența socială/Inteligența personală
Inteligența socială și personală înglobează cunoștințele referitoare la sine și la ceilalți. Dacă este dezvoltată această capacitate persoana este conștientă de motivele, sentimentele proprii și ale celorlalți, astfel poate reacționa, orienta comportamentul propriu în concordanță cu acestea.
Aceste calități au fost denumite de către Daniel Goleman „inteligență emoțională“.
Simțul perspectivei
Această etichetă descrie cea mai matură calitate din această categorie, cea care se apropie cel mai mult de înțelepciunea propriu-zisă.
Cei din jur caută o astfel de persoană pentru experiența pe care o are, ca să fie ajutați în rezolvarea problemelor cu care se confruntă. Are o viziune complexă asupra lumii, capacitatea de a vedea lucrurile în ansamblu și de a le analiza din mai multe perspective. Opusul acestei calități este viziunea ,, îngustă,, simplistă- „mă încred doar în ceea ce văd”.
VIRTUTEA CURAJULUI
Calitățile pe care se bazează virtutea curajului reflectă exercitarea voinței în vederea atingerii/ realizării unor scopuri îndrăznețe. Pentru a putea fi calificate ca acte de curaj, aceste acțiuni trebuie să aibă loc în ciuda unor puternice adversități, de exemplu te împrietenești cu un coleg de clasă despre care știi că nu este foarte apreciat/bine văzut de ceilalți. Curajul este admirat la nivel universal și în fiecare cultură există eroi care îl întruchipează.
Vitejia și bravura
Presupune ca persoana să nu dea înapoi în fața amenințărilor, a provocărilor, a durerii sau a dificultăților.
De-a lungul anilor, cercetătorii au făcut distincție între vitejia morală și vitejia fizică sau bravura.
Persoana vitează este capabilă să opună rezistență imboldului de a fugi din situație, înfruntând-o (situația înfricoșătoare), în ciuda disconfortului produs de reacțiile naturale, pur umane, de ordin psihic și fizic proprii. Astfel, considerăm semn de vitejie înfruntarea unui pericol în ciuda fricii.
Noțiunea de vitejie s-a extins de-a lungul istoriei. La început, a presupus doar curaj pe câmpul de luptă (sau curajul fizic), iar acum a ajuns să includă atât curajul moral, cât și curajul psihologic. Curajul moral presupune să luăm atitudine chiar și atunci când știm că nu suntem (vom fi) populari și că vom avea de suferit din această cauză.
Curajul psihologic implică o atitudine stoică (de neclintit) și de de împăcare, care sunt necesare pentru a înfrunta încercările grele sau boli îndelungate fără a-ți pierde demnitatea.
Perseverența/Hărnicia/Sârguința
O persoană care termină toate lucrurile pe care le începe, este harnică. Ea preia proiecte dificile și le finalizează, ducând totul la bun sfârșit, bine dispusă și fără să se plângă. Face tot ceea ce promite că va face și uneori chiar mai mult decât atât.
În același timp, perseverența nu înseamnă urmărirea obsesivă a unor obiective de neatins (de exemplu, dorești să devii mare muzician, dar nu ai ureche muzicală).
O persoană perseverentă nu renunță la acea activitate din cauză că s-a plictisit. În cazul în care este obosit face o pauză, după care își reia activitatea pentru a o termina.
Integritate/Sinceritate/ Autenticitate
Este o persoană sinceră nu numai în sensul că spune adevărul, ci în sensul că își trăiește viața după principiile integrității și naturaleții.
Prin integritate și naturalețe, nu se înțelege doar faptul că această persoană spune adevărul, ci și faptul că se prezintă – în ceea ce privește intențiile și angajamentele pe care le are – față de alții și față de sine însăși, într-o manieră sinceră, fie prin vorbe, fie prin fapte. Este o persoană onestă, sinceră atât în ceea ce spune, cât și în fapte, acțiuni, comportamente. Între ceea ce susține, spune și ceea ce face există o concordanță. Este autentică. Își asumă vorbele, ideile, credințele prin manifestările, acțiunile pe care le face.
Totodată recunoaște dacă are și trăsături mai puțin dezirabile (de ex, invidie, gelozie), fiindcă pentru această persoană este important să fie autentică față de propria persoană, dar și față de ceilalți.
VIRTUTEA UMANITĂȚII ȘI A IUBIRII
Calitățile din această categorie se manifestă prin interacțiunea socială pozitivă cu ceilalți: prieteni, cunoștințe, membrii familiei, dar și străini.
Bunătatea și Generozitatea
O persoană bună și generoasă cu ceilalți nu este niciodată prea ocupată ca să facă un bine. Îi place să facă fapte bune pentru alții, chiar dacă nu îi cunoaște foarte bine, ia interesele altor persoane cel puțin la fel de în serios cum le ia pe ale sale.
Toate trăsăturile din această categorie au la bază recunoașterea valorii celorlalte persoane. Empatia și compasiunea sunt componentele cele mai importante ale bunătății.
Capacitatea de a iubi și a te lăsa iubit
Persoana plină de iubire apreciază foarte mult relațiile apropiate, profunde și statornice cu ceilalți.
Această calitate este mai cuprinzătoare decât noțiunea occidentală de iubire romantică.
În situațiile conflictuale nu pune accentul pe a avea dreptate, ci mai degrabă , luptă, pentru a restabili relațiile pașnice, pline de iubire cu ceilalți. Aceste persoane sunt considerate într-un colectiv ca fiind cele pacificatoare. Într-o situație conflictuală, deși o astfel de persoană ar putea aduce argumente pentru a-și susține propriul punct de vedere, consideră mai importantă menținerea unei relații armonioase cu cealaltă persoană implicată în conflict.
VIRTUTEA DREPTĂȚII
Calitățile care definesc virtutea dreptății apar în activitățile civice, sociale.
Lucrul în echipă / Loialitatea / Responsabilitatea cetățenească
Este o persoană care se remarcă în calitate de membru al unui grup, fiind un membru loial și dedicat al echipei, care își îndeplinește sarcinile și muncește pentru succesul general al grupului. Apreciază obiectivele și scopurile grupului, chiar și în cazul în care acestea diferă de scopurile proprii. Îi respectă pe cei care sunt, pe merit, în poziții de autoritate, cum ar fi profesorii și antrenorii.
Setul de calități despre care vorbim nu se referă la obediența absolută și automată, dar, în același timp includ în ele și respectul pentru reprezentantul autorității, o calitate demodată pe care mulți părinți doresc să o vadă la copiii lor.
Imparțialitatea și echitatea
O persoană care nu permite ca sentimentele personale să îi influențeze deciziile luate în legătură cu alte persoane. Nu etichetează, nu categorizează alte persoane și nu ,,fabrică” prejudecăți.
În acțiunile de fiecare zi se ghidează după principiile majore ale moralității, de exemplu manifestarea iubirii necondiționate față de semeni, acceptarea acestora indiferent de rasă, etnie, apartenență religioasă, aparențe fizice, orientare sexuală. Consideră că bunăstarea celorlalți este la fel de importantă ca cea proprie. Nu judecă și nu recurge la prejudecăți. ă
Spiritul de conducere
O persoană care se descurcă bine când vine vorba de organizarea unor activități și supervizarea acestora până la final. Un conducător trebuie, în primul rând, să fie un conducător eficace, care să se preocupe de finalizarea proiectelor grupului, menținând, în același timp, bunele relații dintre membrii grupului. Un conducător eficace este și omenos atunci când se ocupă de relațiile din grup „fără răutate față de nimeni; cu dragoste față de toți și cu fermitate dreaptă“.
VIRTUTEA CUMPĂTĂRII
Ca virtute esențială, cumpătarea se referă la exprimarea adecvată și moderată a poftelor și a dorințelor. O persoană cumpătată nu își reprimă dorințele, ci găsește o modalitate adecvată de a-și împăca nevoile cu posibilitățile reale. De exemplu, dacă își dorește un telefon nou sau o bicicletă nouă va acționa astfel încât aceasta să răspundă atât nevoilor sale , cât și posibilităților materiale reale, așteptând momentul potrivit realizării acestui lucru. Așteptarea nu îi generează trăiri negative (nu va fi frustrată), o persoană care este cumpătată fiind capabilă să-și modereze nevoile, dorințele.
Autocontrolul
Îi este ușor să își mențină sub control dorințele, nevoile și impulsurile atunci când este cazul. Nu este suficient să știe ce anume este corect; trebuie să fie și în stare să pună în practică respectivele cunoștințe. Atunci când se întâmplă ceva nedorit,neprevăzut reușește să își echilibreze singur emoțiile.
Autocontrolul nu înseamnă torturarea propriei persoane, ci menținerea echilibrului în realizarea celor propuse. Dacă este luată o decizie legată de un anumit lucru, nu înseamnă că este dus la bun sfârșit chiar și în cazul în care este în detrimentul propriei persoane.De exemplu, dacă își propune să urmeze o dietă sau un program de antrenament fizic acest lucru îl va face depunând un efort susținut în acest scop, în vederea autodepășirii, însă încadrându-ne în anumite limite sănătoase. Include perseverența și curajul. Opusul acesteia este voința slabă.
Prudența/Atitudinea rezervată/Spiritul preventiv
Este o persoană atentă la tot ceea ce se întâmplă. Nu îi stă în fire să spună sau să facă lucruri pe care le-ar putea regreta mai târziu. Prudența presupune așteptarea „numărării tuturor voturilor” înainte de a începe o acțiune. Oamenii prudenți au tendința să se gândească la viitor și să delibereze. Reușesc foarte bine să reziste impulsurilor de moment, cu rezultate imediate, dar incerte, în favoarea unui success de viitor. Oamenii preventivi sunt în general răbdători și echilibrați.
Prudența este o calitate pe care părinții o doresc la copii lor („Ai grijă de tine“ – pe terenul de joacă, în mașină, la o petrecere, într-o relație sau când e vorba de o alegere profesională).
Modestia
O persoană cu aceste calități nu caută să fie în centrul atenției, lasă ca realizările proprii să vorbească de la sine. Nu se consideră a fi o persoană deosebită (centrul Universului), cei din jur recunosc și apreciază modestia care o caracterizează. Nu este pretențioasă. Oamenii umili consideră că aspirațiile lor personale, victoriile și înfrângerile lor sunt destul de puțin importante în marea schemă a lucrurilor.
Modestia care derivă din aceste convingeri nu este doar de fațadă, ci caracterizează cu adevărat această persoană.
VIRTUTEA TRANSCENDENȚEI
Prin transcendență se înțelege calitățile emoționale care se extind dincolo de propria persoană, creând legături cu ceva mai important, universal, permanent: cu alte persoane, cu viitorul, evoluția, cu divinitatea sau cu universul.
Aprecierea frumuseții și a calității
Este genul de persoană care se bucură de lucrurile simple.
Apreciază frumusețea, calitatea și talentul în toate domeniile: în natură, în artă și în știință, dar și în activitatea de zi cu zi. Atunci când este intensă, această calitate este însoțită de uimire și admirație.
Pentru aceste persoane viața este plină de lucruri minunate și frumusețe, au capacitatea de a aprecia frumosul în momente, situații de viață pe care alții le trec cu vederea.
Gratitudinea, recunoștința
Este conștientă de lucrurile bune care i se întâmplă și nu le ia niciodată ca atare, considerând că i se cuvin. Întotdeauna își face timp pentru a mulțumi pentru ceea ce i s-a oferit, ceea ce a primit. Ca emoție, este un sentiment de uimire, mulțumire și apreciere a vieții însăși. Suntem recunoscători atunci când oamenii ne fac bine, dar putem fi recunoscători și în general, pentru existența tuturor faptelor și oamenilor de calitate („Ce minunată e viața cât ești printre oameni“). Gratitudinea poate avea drept obiect și un simbol spiritual sau un alt gen de ființă – Dumnezeu, natura, animalele dar nu poate fi niciodată îndreptată către sine.
Speranța
Se așteaptă la tot ce este mai bun pentru viitor, așa că își face planuri și lucrează pentru a obține ceea ce își dorește. Speranța, optimismul și dorința de planificare sunt o serie de calități care reprezintă o atitudine pozitivă față de viitor.
Speranța reprezintă imboldul care ne face să rezistăm în fața multor deznădejdi, fie că sunt greutăți mai mici sau mai mari. Optimismul, rudă apropiată a speranței, reprezintă un orizont de așteptare pozitivă de la viață, când avem certitudinea că putem atinge viitorul dorit cu ajutorul forțelor proprii și cu ajutorul circumstanțelor favorabile.
Spiritualitatea
Spiritualitatea înseamnă ca cineva să aibă convingeri puternice și coerente referitoare la un scop superior și la semnificația Universului. Să știe ce loc ocupă în marea schemă a lucrurilor. Credințele îi sunt modelate de acțiuni și constituie o sursă de confort. Are o filozofie de viață coerentă – fie religioasă, fie laică –, prin care este situată ființa în cadrul marelui Univers. În acest sens spiritualitatea înseamnă să fie regăsită semnificația vieții prin atașarea ei la ceva mai măreț decât propria persoană.
Iertarea și mila
Cei care au greșit față de această persoană sunt iertați. Întotdeauna le dă oamenilor o a doua șansă. Principiul după care se ghidează această persoană este mila, nu răzbunarea. Acțiunea de a ierta atrage o serie de schimbări benefice asupra psihicului persoanei care o exercită. Iertarea are două mari direcții, iertarea celorlalți, aproapelui și iertarea de sine. Cele două forme ale iertării aduc după sine beneficii, cum ar fi: în primul caz împăcarea, acceptarea situației și depășirea acesteia, iar în cel de-al doilea caz, favorizează împăcarea cu sine și dizolvarea sentimentului de vinovăție.
Simțul umorului
Un om vesel, căruia îi place să râdă și să îi facă pe cei din jur să zâmbească. Îi este ușor să vadă partea bună a vieții, partea plină a paharului. Umorul, jovialitatea o ajută să treacă mai ușor peste greutățile întâmpinate în viață.
Pasiunea/Entuziasmul
Este o persoană plină de energie. Se implică trup și suflet în activitățile pe care le întreprinde. Se trezește dimineața și este nerăbdătoare să își înceapă ziua. Pasiunea de care dă dovadă în diverse activități este contagioasă.