Curiozități legate de virtuți

ÎNȚELEPCIUNEA

Probabil că mulți dintre voi ați pus întrebarea dacă există înțelepciune, ce este înțelepciunea, cum poate fi dobândită?

”Înțelepciunea nici nu se împrumută nici nu se cumpără; și dacă ar fi de vânzare, n-ar găsi cumpărători. Nebunia, în schimb, se cumpără zilnic.” (Seneca-filozof roman)

De-a lungul istoriei culturii înțelepciunea a fost asociată ba cu înțelegerea superioară asupra omului, lumii, sacrului, ba cu virtutea în sensul de tărie morală, alegere fără excepție a binelui, frumosului, dreptății etc.
Deseori înțelepciunea a fost pusă în relație ba cu experiența de viață care vine odată cu vârsta, ba cu facultatea de a judeca în profunzime faptele independent de vârstă.
Înțeleptul deseori apare ca persoană evoluată din punct de vedere intelectual și spiritual, urmărindu-și consecvent propriul interes de a atinge idealul de desăvârșire. Totodată se consideră a fi o persoană realizată din punct de vedere moral, intelectual, spiritual etc. și care trăiește în mijlocul societății, ieșind mai mult sau mai puțin în evidență și îndeplinind eventual rolul de educator sau maestru.

Astfel putem defini înțelepciunea ca fiind calitatea de a putea folosi experiența, cunoștințele și judecata pentru a trăi bine.

Cultura greacă a acceptat doar un număr foarte limitat de persoane despre care s-a considerat că au fost înțelepți, veritabili, restul filosofilor considerându-se că nu mai merită acest rang, fie din respect pentru respectivii înaintași, fie din cauza că s-a considerat că lumea s-a mai “prostit” între timp…

În Orient, înțelepciunea reprezintă adesea capacitatea dezvoltată de introspecție în sensul îndemnului socratic “Gnothi seauton!” sau al lui Seneca: “Nosce te ipsum!” (Cunoaște-te pe tine însuți!), respectiv capacitatea de a controla corpul fizic, emotivitatea (de exemplu, prin practici Yoga) sau, mai general vorbind, al depășirii tuturor trebuințelor inferioare din “Piramida lui Maslow”.

Înțelepciunea capătă nuanțe mai mult sau mai puțin diferite în funcție de paradigma filosofică sau religioasă care încearcă să o explice. În Orient există numeroase povești care au drept tema înțelepciunea sau dobândirea înțelepciunii, Orientul reprezentând în acest sens o resursă bogată pentru inspirație.

 

CURAJ, CURAJOS

Te vezi ca pe o persoană curajoasă? 

Ce înseamnă pentru tine să fii curajos?

Curajul este perceput diferit în funcție de cultură și context social. Cu secole în urmă, erau considerați curajoși cei care mergeau la război. Astăzi, un act de curaj poate fi și să-ți deschizi o afacere, să-ți schimbi locul de muncă sau să pui capăt unei relații care nu mai merge. În orice context, curajul implică asumarea de riscuri.

În dicționar, curajul este definit ca “forța morală de a înfrunta fără ezitare primejdiile și dificultățile de orice fel, tărie de caracter, pasiune pentru a întreprinde ceva”.

Curajul a fost invocat înca din Antichitate. Platon îl considera ca fiind o virtute de maximă importanță, alături de înțelepciune, dreptate și modestie.

A fi curajos nu înseamnă să nu-ți fie frică, ci a-ți învinge teama, acționând împotriva ei. Frica, dificultățile, obstacolele nu dispar niciodată din viața noastră, iar dacă așteptăm momentul potrivit pentru a acționa, vom aștepta pentru totdeauna.

Curajul crește în alegerile pe care le faci și în acțiunile pe care le întreprinzi în fiecare zi. Curajul vine din autenticitate, iese la iveala doar dacă știi cine ești: când ești dispus să-ți spui adevărul, să împărtășești o perspectivă sau o observație importantă, să fii sincer atunci când contează, să ieși din zona de confort.

Curajul este o virtute atât de admirată în fiecare cultură, iar indivizii curajoși au supraviețuit de-a lungul timpului devenind eroii generațiilor următoare. 

•  Cât de curajos trebuie să fii pentru a deveni erou?
• Vrei, sau trebuie să fii erou? 
• Pentru cine ești curajos: pentru tine însuți, pentru ceilalți? 

Iată câteva întrebări la care mereu căutăm răspuns în viața de zi cu zi.

Ca să putem crea o imagine mai amplă despre relația frică și curaj venim cu o poveste creată de psihoterapeutul Russ Harris: ” imaginează-ți că ești pe o barcă, pe mare. Îți dorești să ajungi pe mal, însă de fiecare dată când te apropii, de sub punte apar tot felul de monștri care te sperie îngrozitor. Și tragi de cârmă, te întorci în larg și tânjești după ceea ce îți oferă țărmul.”

 Acei monștri de sub punte sunt prezenți în fiecare dintre noi. Dacă îi lăsăm să ne influențeze și să ne abate de la ce ne dorim, momentul potrivit nu va apărea.

A avea curaj înseamna să acționezi, chiar dacă simți frică, înseamnă să îți asumi să trăiești după principiile și valorile importante pentru tine, să pui în balanță, să cântărești și să exprimi ceea ce este adevărat pentru tine. 

Diferite feluri de curaj:

1. Simțirea fricii și alegerea de a acționa: este posibil ca frica de rușine sau umilințe similare să stimuleze curajul fizic, producând ceea ce se numește popular „curajul născut din frică”
2. Urmându-ți inima: pasiunile tale sunt un combustibil pentru viața ta și mai devreme sau mai târziu vei dori să ai asta în viața ta, să-ți urmezi menirea. Odată ce ai ajuns să deschizi această ușă a inimii este greu să te mai întorci înapoi și cei care reușesc să-și învingă teama vor avea ocazia unei alte vieți.
3. Perseverență în fața adversității: și curajul moral poate fi legat de teama de opiniile adverse ale altora. A arăta prostesc în fața colegilor sau șefilor, de exemplu, este o teamă obișnuită. Dar curajul moral permite unei persoane să facă ceea ce crede că este corect, în ciuda fricii de consecințe.
4. Extinderea orizonturilor; Eliberarea de ceea ce ne este familiar: în fiecare zi, există oportunități de a fi mai curajos. Încercați un mic test din ultimele zile: Cât de des ați fost conștienți de ceva important pe care trebuia să îl împărtășiți cu o altă persoană, dar, în schimb, ați făcut un pas înapoi și l-ați lăsat deoparte? Sau poate că ați fost supărat de o anumită situație, dar, mai degrabă decât să o discutați, ați evitat conversația. Acestea sunt oportunitățile zilnice de a alege curajul în locul confortului, de a vă înclina în acele momente care contează  și care creează atât de des creșterea altora.

Ce stă în calea curajului? 

Barierele pentru a fi mai curajoși sunt diferite pentru fiecare dintre noi, dar iată câteva dintre lucrurile comune:

• Nu părea atât de important.
• Nu simțeam că este momentul potrivit.
• Nu am vrut să jignesc.
• Nu era locul meu să spun asta.
• Ce se va întâmpla dacă voi fi mai îndrăzneț?

 Vreuna dintre acestea rezonează cu tine?

• Adu curaj în propria ta viață: Stabilește un nou obiectiv – ceva mic, dar important în rutinele tale zilnice. Fii responsabil pentru cee ce stabilesti, cere feedback și sprijin din partea familiei, sau prietenilor și ai compasiune pentru tine.
• Numărați momentele voastre curajoase și recunoașteți rezultatele: petreceți următoarele zece zile urmărind micile acte de curaj și observați impactul acelor momente create pentru dvs. și pentru ceilalți. Șansele sunt, veți începe să observați ce diferență face un pic mai mult curaj.

Stiai că…

Maica Tereza de Calcutta, laureată a premiului Nobel pentru Pace, pe anul 1979, întemeietoarea Ordinului Misionarelor Carităţii, şi-a consacrat întreaga viaţă sprijinirii săracilor, muribunzilor şi bolnavilor de SIDA din India şi întreaga lume.

 Premiul Nobel pentru Pace a Maicii Tereza a fost premiul IUBIRII NECONDIȚIONATE

Pe numele de botez Agnes Gonxha Bojaxhiu, Maica Tereza s-a născut într-o familie de origine albaneză, la 26 august 1910, la Skopje, oraş aflat la vremea aceea sub ocupaţie otomană, în prezent capitala Macedoniei. La vârsta de 12 ani a simţit prima chemare către viaţa religioasă, iar şase ani mai târziu, la 18 ani, în 1928, a părăsit oraşul natal pentru a se alătura călugăriţelor irlandeze de Loreto. A rămas câteva luni la Dublin, unde a primit numele “sora Maria Tereza”, după Sfânta Tereza din Lisieux.  Un an mai târziu, în 1929, a părăsit Irlanda şi s-a oprit în India, la Darjeeling, unde, în 1931, a depus primul jurământ de credinţă. 

 

Ordinea Misionarele Carităţii

În octombrie 1950, a întemeiat, sub numele de Misionarele Carităţii, o nouă congregaţie religioasă în Calcutta.

A trecut prin multe perioade grele în Calcutta, dar a îndurat cu eroism foametea şi s-a îngrijit de săracii, bolnavii şi toţi oamenii uitaţi de lume. 

S-a dedicat în întregime semenilor săi, îngrijind copii şi alinând suferinţe, a deschis o şcoală în aer liber şi o casă pentru cei fără adăpost şi a convins autorităţile locale să facă donaţii pentru această cauză. Prin eforturile Maicii Tereza, milioane de bolnavi şi muribunzi au primit adăpost şi au fost trataţi în dispensare mobile sau în clinici specializate şi sute de mii de copii abandonaţi au fost îngrijiţi şi daţi spre adopţie.

Misiunea ei de a fi mai aproape de nevoile oamenilor săraci, a mişcat oameni din toată lumea, care i-au urmat exemplul şi până în acest moment există mai mult de 700 de astfel de misiuni în 130 de ţări ale lumii. Precum Maica Tereza obişnuia să zică “nu toţi oamenii pot face lucruri măreţe, dar oricine poate face ceva mic cu multă dragoste”, mulţi au fost cei care i-au urmat exemplul şi au început să îşi ajute fraţii la nevoie.

Maica Tereza era condusă în această misiune de un profund sentiment de iubire faţă de aproapele. Căci ea urma îndeaproape cuvintele Domnului Iisus Hristos: “Iubiţi-vă unii pe alţii! Aşa cum Eu vă iubesc pe voi, tot aşa trebuie să vă iubiţi şi voi unii pe alţii., . În ochii săi, cele mai grave maladii nu erau tuberculoza, lepra şi nici măcar SIDA, ci lipsa de iubire, sentimentul oamenilor că sunt nedoriţi, neîngrijiţi şi neiubiţi. Tocmai aceste suferinţe a încercat Maica Tereza să le aline, făcând lucruri mărunte cu foarte multă iubire.

Maica Tereza a săvârşit un număr impresionant de acte de caritate şi marcând, astfel, vieţile a milioane de oameni. A trăit simplu, după cum se şi prezenta: “După sânge, sunt albaneză. După cetăţenie – indiană. După credinţă, sunt călugăriţă catolică. După chemare, aparţin lumii. Iar în ceea ce priveşte inima mea, aparţin în întregime Inimii lui Hristos”

 

Gânduri înțelepte din învățăturile Maicii Tereza care pot schimba lumea    

1. „Putem să muncim pe brânci. Putem să muncim până murim. Dacă nu muncim cu iubire, toată munca noastră este fără nicio valoare în ochii lui Dumnezeu.”  
2. „Ştiu că Dumnezeu nu-mi va da nimic cu care să nu mă pot descurca. Mi-aş dori doar ca El să nu aibă atât de multă încredere în mine.”   
3. „Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă în aşa fel încât, în loc de milă, să impui respect. Când nu mai poţi să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată.”   
4. „Dacă nu poţi să hrăneşti o sută de oameni, atunci hrăneşte unul singur.”  5. „Dacă îi judeci pe oameni, nu îţi mai rămâne timp să îi iubeşti.”   
5. „Ce poţi să faci pentru a aduce pacea în lume? Du-te acasă şi iubeşte-ţi familia!”  „Pentru a răspândi fericire în jur, e nevoie să fii fericit în propria familie. Pacea și războiul încep chiar din mijlocul familiilor noastre. Dacă vrem să avem pace în lume trebuie mai întâi să ne iubim familiile.’
6. „Nu avem nevoie de arme şi de bombe pentru a aduce pacea, ci de dragoste şi compasiune.”  
7. „Nu lăsa pe nimeni să plece de la tine fără a-i aduce bine şi fericire. Fii expresia vie a bunătăţii Domnului: bunătate pe chipul tău, bunătate în ochii tăi, bunătate în zâmbetul tău.”   
8. „Să ne întâmpinăm întotdeauna cu un zâmbet, deoarece zâmbetul este începutul dragostei.”   
9. „Zâmbiţi-vă unii altora. Zâmbeşte-i soţiei tale, zâmbeşte-i soţului tău, zâmbeşte-le copiilor, zâmbeşte oricui – nu contează despre cine este vorba – şi asta ne va ajuta să creştem într-o iubire mai mare unii pentru alţii.”
   

 

Știai că… 

Cumpătarea ca și concept – are multe semnificații 

 Cumpătat: adj.

cu măsură, stăpânit, sobru, așezat, dispus, potrivit, înfrânat de la placeri, îndrumat, uneltit, determinat să facă ceva, economisit, ,păstrat, menajat,,moderat,,chibzuit, calculat, cu măsură, blând, păstrător.

Cumpătă, cumpătez, vb. 

a modera , a înfrîna, a opri de la ceva, a  îndemna,  a restrânge, a tempera, a cruța, a economisi; a menaja, a îndruma, a decide. 

Lagom- Arta moderației și a bunăstării personale

Lagom este unul dintre cele mai populare trenduri din vremurile noastre  care ne aduce înapoi la esenţial, minimalism și moderație. Lagom ne invită să recuperăm simțul pierdut (suficientul), acea cale de mijloc între exces şi privare, măsura optimă a tot ceea ce avem nevoie. Lagom nu este un simplu concept abstract, ci un stil de viață real care trebuie aplicat vieții de zi cu zi și în fiecare sferă a vieții noastre.

Lagom: sensul filozofiei suedeze pentru a trăi cu atât cât este nevoie

Cea mai cunoscută zicală suedeză spune: „lagom, nu prea mult, nu prea puțin, corect”. Încercarea de a înțelege esența acestui termen plecând de la semnificația literală este complexă: cuvântul indică „cantitatea corectă, nimic excesiv, corect” și, prin urmare, poate fi rezumat ca „suficient”.

Lagom înseamnă sobrietate, este o alegere inteligentă de a trăi nu conform parametrilor predefiniți, ci în conformitate cu propriul concept de „suficient”. De la îmbrăcăminte la obiecte, de la casă la alimentaţie, de la serviciu la relațiile sociale, lagom-ul suedez invită fiecare persoană să-şi găsească propriul echilibru în tot ceea ce face.

Eliberarea de obiectele inutile, de cele de prisos, evitarea cumpărăturilor compulsive și frenetice, refuzul exceselor și al ostentației ar putea fi primul pas către o mai mare conștientizare a vieții noastre. Înseamnă descoperirea și eliminarea straturilor de piele care nu ne permit să respirăm și aplicarea unui concept nou de durabilitate, legată nu doar de mediu, ci și personal.

Arta moderației și a bunăstării personale conform lagom

Un stil de viață sănătos și echilibrat face viața umană mai liniștită și mai puțin agitată. Filozofia lagom dorește ca mintea să se odihnească suficient, ca trupul să facă suficient exercițiu fizic și ca sufletele să se reîncarce petrecând timp în singurătate, fără a se depăși sau neglija reciproc, datorită obiceiurilor care pot deveni cu ușurință o rutină personală. Și apoi, relaxare. Relaxarea este importantă, înseamnă purificarea minții și a corpului (fie cu un ritual de cinci minute dimineața, fie cu un weekend solitar din când în când), ajutând la încetinirea și ascultarea nevoilor noastre cele mai profunde.

Dacă simţiţi că acesta este vibe-ul de care aveţi în viată voastră, iată câteva modalităti prin care puteţi practica lagom:

1. Încetiniți şi faceţi o pauză

Lagom se referă în mare măsură la arta vieții trăite lent. Am scris aici despre încetinire. Nu vă grăbiți atât de tare, nu trebuie să fiți întotdeauna obsedaţi de a atinge următorul nivel, de a ajunge cu orice preţ la următorul obiectiv mare.

Încercați să vă alocați mai mult timp pentru a aprecia şi experimenta momentul prezent indiferent dacă acesta este un succes sau nu. Bucuraţi-vă de ceea ce aveţi acum într-un ritm mai liniștit.

O pauză suplimentară în timpul zilei pentru o cafea și o prajitură cu prietenii face parte din stilul de viață lagom. Pauzele sunt relaxante şi vă pot îmbunătăți concentrarea, așa că dacă aveați probleme pentru a argumenta de ce încetinirea este utilă, acum aveți.

2. Petreceți mai mult timp în natură

Suedezii iau în serios petrecerea timpului în aer liber. În cartea sa Lagom: The Swedish Art of Balanced Living, Linnea Dunne afirmă că suedezii au o regulă numită allemansrätten, care înseamnă literalmente „libertatea de a călători”.

Accesul la aer liber este un drept aproape universal. Nu trebuie să fie neapărat o excursie sau o drumeție, ci mai degrabă orice tip de activitate care vă pune în legătură cu natura.

Așadar, faceți o plimbare într-un parc din apropiere sau o excursie de weekend la munte și lăsați natura să vă ofere toată liniştea şi relaxarea de care aveți nevoie.

3. Simplu și funcțional

Pe scurt, Lagom înseamnă armonie, moderație, utilitate și versatilitate, iar toate aceste indicații sunt valabile şi pentru casă, căreia i se aplică al treilea sfat al filozofiei suedeze: alegerea mobilierului funcțional și logic. Cunoscutul brand de mobilier Ikea i-a dedicat stilului Lagom o întreagă linie de mobilier, caracterizată prin linii simple și curate, respectând prioritatea acordată practicității, comodității și rezistenței.

Există câteva reguli clare pentru a organiza casa respectând filosofia Lagom: în primul rând, aranjaţi spaţiile pentru lectură sau birourile în care lucrați lângă ferestre, pentru a profita de lumina naturală și a economisi energie electrică; apoi alegeţi materiale naturale precum lemnul; în ceea ce privește pernele și păturile, sunt de preferat materialele lucrate manual precum lâna și bumbacul și optați întotdeauna pentru culori neutre precum bej și taupe, capabile să creeze un mediu cald şi plăcut.

Într-o casă marcată de stilul de viață lagom nu pot lipsi plantele, adevăratele protagoniste ale filozofiei suedeze, care nu doar eliberează aerul de poluanți, dar creează și mici ambiente naturale de pace.

4. Sustenabilitate și respect pentru mediu

Al patrulea sfat, precum și unul dintre pilonii filozofiei lagom, este să recunoaștem importanța reciclării, să învăţăm cum să reutilizăm și să dăm o viață nouă obiectelor uzate, dar și să revitalizăm mobilierul sau lucrurile vechi cu creativitate, imaginație și gust. Totul, în stilul de viață lagom, se bazează pe sustenabilitate, economisire de energie și utilizarea materialelor care respectă mediul, iar acest lucru se aplică și modei.

5. Imperfecțiunea este frumusețe

Ultimul sfat pe care ni-l oferă filozofia suedeză este să abandonăm obiectivul (de neatins) al perfecțiunii: nu este nimic mai frustrant decât aspirarea la ceva de neatins. Minunea stă în calea de mijloc, în momentele de imprecizie și imperfecțiune care ne caracterizează viața, în momentele de uitare și libertate. Odată ce recunoaștem proporțiile subiective care ne permit să ajungem la un echilibru, depinde doar de noi să apărăm acel spațiu concentrându-ne pe pași mici şi siguri. Adevărata fericire este să ne bucurăm de viață și să păstrăm puterea de a înfrunta fiecare zi cu seninătate, trăind și lucrând în armonie, simplitate și conștientizare.

 

Știai că…

Spiritualitatea este destul de greu de definit, este un concept larg și complex, ce poate fi privit din mai multe perspective. În general, aceasta include un sentiment de legătură cu ceva mai mare decât noi înșine și implică de obicei o căutare a sensului în viață. 

Ca atare, este o experiență umană universală – ceva care ne atinge pe toți la un moment dat. Oamenii o mai pot descrie ca o experiență spirituală ca fiind sacră sau transcendentă sau pur și simplu un simț profund al vieții și al interconectării.

Unii ar putea spune că viața lor spirituală este strâns legată de o asociere cu o biserică, un templu. Alții se pot ruga sau își pot găsi confortul într-o relație personală cu Dumnezeu.  Iar alții își caută sensul prin legăturile lor cu natura sau cu arta. La fel ca și scopulu sau chemarea ta, definiția personală a spiritualității se poate schimba de-a lungul vieții, adaptându-vă la propriile experiențe și relații.

Explorând și căutând scopul vieții, pentru mulți spiritualitatea este legată de întrebări profunde despre viață și identitate, cum ar fi:

Sunt o persoană bună?
Care este sensul suferinței mele?
Care este legătura mea cu lumea din jurul meu?
Lucrurile se întâmplă pentru un motiv?
Cum pot să-mi trăiesc viața în cel mai bun mod posibil?

 

Definirea de spiritualitate a experților

Christina Puchalski, directorul Institutului George Washington pentru Spiritualitate și Sănătate, susține că „spiritualitatea este aspectul omenirii care se referă la modul în care indivizii caută și exprimă semnificația, scopul și modul în care aceștia își simt legătura cu momentul prezent, cu sinele, cu alții, cu natură și cu semnificația lor sau sacrul.”

Potrivit lui Mario Beauregard și Denyse O’Leary, cercetători și autori ai Brainului spiritual, „spiritualitatea înseamnă orice experiență care este gândită să te aducă în contact  cu divinul (cu alte cuvinte, nu doar orice experiență care să aibă sens)”.

Asistentele Ruth Beckmann Murray și Judith Proctor Zenter scriu că „dimensiunea spirituală încearcă să fie în armonie cu Universul și se străduiește să răspundă la întrebările despre infinit. Dimensiunea spirituală se atinge atunci când persoana se confruntă cu stres emoțional, boală fizică sau moarte”.

 Relația dintre religie și spiritualitate

 În timp ce spiritualitatea poate include elemente ale religiei, este în general un concept mai larg. Religia și spiritualitatea nu sunt același lucru, dar nici nu sunt complet distincte unul de celălalt. Cea mai bună modalitate de a înțelege acest lucru este de a ne gândi la două cercuri care se suprapun, ca acestea:

În spiritualitate, întrebările sunt:

Unde îmi pot găsi sensul personal, conexiunea cu Divinitatea și valoarea?

În religie, întrebările sunt:

Ce este adevărat și corect?

În cazul în care cercurile se suprapun este experiența individuală, care influențează modul în care gândiți, simțiți și vă comportați.

 
Spiritualitate versus sănătate emoțională

Veți observa pe măsură ce citiți că multe practici recomandate pentru cultivarea spiritualității sunt similare cu cele recomandate pentru îmbunătățirea bunăstării emoționale. Acest lucru se datorează faptului că există o legătură între influența duhovnicească și cea spirituală și se suprapun, la fel ca toate aspectele legate de bunăstare.

Spiritualitatea caută să găsească legături semnificative cu ceva mai mare decât noi, legătură  ce poate duce la emoții pozitive, cum ar fi pacea, admirația, mulțumirea, recunoștința și acceptarea.
Sănătatea emoțională se referă la cultivarea unei stări pozitive a minții, care vă poate lărgi perspectiva de a recunoaște și de a încorpora o legătură cu ceva mai măreț decât tine.

Astfel, emoțiile și spiritualitatea sunt distincte, dar legate, profund integrate unul cu altul.